Cum percepem culorile?

Vederea colorată ne influențează total viața, de la artă la gastronomie, de la culorile în care alegem să ne vopsim mediul ambient la culorile vestimentației. Totuși, rareori ne întrebăm care este de fapt mecanismul prin care putem percepe culorile.

Lumina este o undă electromagnetică, iar culoarea unui obiect este stâns legată de frecvența undelor de lumină pe care le reflectă. Undele luminoase de frecvență înaltă sunt violet, iar cele de frecvență joasă au culori gălbui, verzi, oranj. Așadar, percepem culoare atunci când diferitele lungimi de undă din componența luminii albe interferează cu un anumit obiect, fie că sunt absorbite, reflectate, sau difractate.

Lumina vizibilă este o mică parte din spectrul total electromagnetic, care se extinde de la razele cosmice la cele mai mari energii până la cele mai joase. Culoarea este proprietatea fizică a luminii, fără să depindă însă de percepția umană.

Ce se întâmplă în interiorul ochiului?

Pentru a înțelege însă cum percepem culorile, este nevoie să înțelegem puțină biologie.

Ochiul este comparat deseori cu o cameră foto. Dar cel mai corect însă, este să îl comparăm cu o cameră profesională, care are auto-focus, cu lentilă care se curăță singură, și are imaginile procesate de un computer cu milioane de unități centrale de prelucrare. Lumina de la un obiect extern este refractată pe măsură ce trece prin cornee, apoi se direcționează spre pupilă, care este controlată de către iris. Lumina trece apoi de cristalin, proiectându-se apoi ca o imagine pe retină.

Percepția culorilor are loc într-un strat foarte subțire de celule, mai exact cu două tipuri de celule receptoare, și anume conuri și bastonașe. Acești fotoreceptori convertesc lumina în semnale electrochimice, care sunt apoi procesate de către circuitele neuronale din retină, apoi fiind transmise către creier.

Bastonașele, sunt folosite pentru vederea în condiții de lumină slabă, și sunt monocromatice, ele nu percep culoare, doar tonuri de alb sau negru. Și de aceea nu putem vedea culori atunci când este întuneric. Ele contează pentru vederea noastră periferică, pe timp de noapte în special. Conurile, pe de altă parte, sunt mai complexe, deși ca și distribuție sunt cu mult mai puține comparativ cu bastonașele.

Conurile sunt sensibile la diferite grade de iluminare, ajutându-ne să vedem culori și detalii fine ale mediului nostru înconjurător. Ele sunt de trei tipuri, care corespund luminii roșii, abastre sau verzi. Atunci când vedem o culoare, fiecare con își trimite propriul semnal către creier.

Există un număr infinit de culori fizice, și pentru că avem doar trei tipuri de conuri, creierul poate fi păcălit să creadă că vede orice culoare, asamblând cu atenție combinația corectă a doar celelor trei culori primare. Aceasta proprietate a vederii umane este foarte utilă în realitate, deoarece pentru a reda culorile reale, producătorii de televizoare, sau de dispozitive inteligente, folosesc doar aceste trei culori.

Ochiul uman are abilitatea de a distinge un număr infinit de unde, prin urmare ochii noștrii traduc culorile. De aceea ceea ce pentru cineva poate avea culoarea albastră, poate avea pentru altcineva culoarea verde. Vederea colorată este o parte extrem de complexă a ochilor, tocmai de aceea vă așteptă, în cabinetele noastre pentru a primi informații complete despre aceasta.

Ai încredere. Vezi cu ochii tăi